Numai o lună de nu cânt,
îmi pare că s-a stins un soare
și că de veacuri pe pământ
n-am mai ajuns la sărbătoare...
Numai o dată de nu sunt
cu frații mei un gând în toate,
alerg, mă lupt și mă frământ
să pot s-ajung la unitate.
Numai o zi de nu citesc
Cuvântul Sfânt al Cărții Tale,
se uscă gândul meu și-mi cresc
noi temeri și-ndoieli pe cale.
Numai un ceas de nu mă rog,
îmi arde inima-nsetată
și-mi pare sufletul zălog
la o-ntristare necurmată.
Numai o clipă de nu-Ți pot
simți Prezența lângă mine,
nici cerul nici pământul tot
nu pot ființa să-mi aline.
Căci Drag Isus, iubirea mea
cu cât mai din belșug Te are,
cu-atât Te cere și Te vrea
mai din adânc, mai cu-nsetare.
Din orice lună, zi sau ceas
acele clipe mai senine,
mi-au fost Isus și mi-au rămas
doar câte le trăiesc cu Tine!